Prima Școală Românească din Sfântu Gheorghe

Expoziție permanentă a Muzeului Național al Carpaților Răsăriteni
Prima școală românească din Sfântu Gheorghe, județul Covasna, a fost atestată documentar în anul 1799. Identificarea imobilului s-a făcut pe baza izvoarelor documentare aflate în fondul Direcției Județene a Arhivelor Naționale Covasna precum și a altor documente aflate în păstrarea diferitelor parohii ortodoxe din județ. Documentele informative atestă faptul că această școală confesională ortodoxă a avut o istorie zbuciumată.
Catalogul obiectelor
Manuale vechi digitizate
Atelierul de scris cu pana

Obiecte cu poveste. Tăblițe de scris, vechi de 150 de ani, din colecțiile Primei școli românești din Sfântu Gheorghe

Florin Herțeg, muzeograf
Punctul muzeal Prima Școală Românească cuprinde 4 încăperi: sala de clasă, vestibulul, biblioteca și locuința învățătorului. În acestea au fost adunate și expuse piese și documente reprezentative pentru istoricul învățământului confesional românesc ortodox din zonă.
Școala este autorizată să funcționeze prin Decretul 8363 din 1790 a „Înălțatului Guberniu” al Transilvaniei în care se stipulează că „Obștea cea reunită de la Sepsi Szent Georghi a căpătat slobozenie după cererea lor de a putea zidi biserica”. Documentul aflat în fondul arhivistic „Protopopiatul Ortodox Treiscaune” apare după decretul – „edictul” de toleranță al împăratului Iosif al II-lea din 1781, potrivit căruia românii aveau voie să-și construiască biserici din piatră (dacă parohia era formată din minim 50 de familii). Biserica de zid a fost înălțată pe  amplasamentul actual, în locul celei vechi din lemn.
Potrivit Raportului magistratului orașului Sfântu Gheorghe adresat Judelui Regal și Oficialităților Scaunului Treiscaune, în data de 15 iunie 1799 a fost fixat locul, au fost aduse materialele și a fost începută construcția școlii celor de religie ortodoxă. Până la terminarea clădirii, cursurile școlii s-au ținut într-o locuință închiriată a grănicerului secui Dants Ioan. Documentul se păstrează în fondul arhivistic Treiscaune aflat la Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Covasna.
Școala Confesională ortodoxă din Sfântu Gheorghe, a fost frecventată nu doar de ortodocși ci și de reformați și romano catolici, deci se presupune că a fost o școală bună

Prima etapă: 1799-1870

Clădirea cuprindea două încăperi mai mari și accesul prin încăperea mai mică, dispusă lateral. Din punct de vedere tipologic se încadra în cea a clădirilor vernaculare din zonă, pereții fiind realizați din bârne, iar acoperișul învelit cu șindrilă. La capătul estic se afla o pivniță cu pereți din piatră și tavan din bârne masive. Încăperile comunicau între ele prin intermediul golurilor de uși.

A patra etapă: 1944-2006

Clădirea a fost folosită pentru locuit astfel încât au fost introduse utilități precum apă și canalizare. Camerele componente au fost separate, fiecare primind acces independent. Locul și forma ferestrelor s-au schimbat, au fost zidite unele goluri și s-au practicat altele noi. A fost adăugată o construcție din lemn cu rol de pridvor pentru acoperirea accesului dinspre nord, construcție ulterior dezafectată.

2006

A doua etapă: 1870-1900

În această perioadă are loc, conform documentelor, refacerea clădirii prin adăugarea pe latura vestică a unei noi încăperi: locuința preotului care de obicei era și învățător. Accesul era separat dar comunica cu restul clădirii prin tinda exterioară. Această nouă camera prezenta două ferestre pe latura mică spre stradă.

A cincea etapă: 2006-2011

Clădirea este restaurată și amenajată ca punct muzeal. În urma restaurării fiecare încăpere a fost modificată conform planurilor inițiale, astfel clădirea recăpătându-și aspectul de școală confesională, cu o încăpere special amenajată pentru locuința învățătorului.    

2011

A treia etapă: 1900-1940

Clădirea este folosită de către Primărie pentru birouri și locuințe. Se intervine prin modificarea pereților, fiind introduse coșuri din zidărie. Învelitoarea inițială este schimbată cu țiglă profilată.

Atracțiile expoziției